Care este formula scorului Z și cum poate aceasta ajuta companiile?

Formula este numită scor Z și obiectivul său este de a cuantifica sănătatea unei companii după probabilitatea deficitului său. Este bazată pe o comparație dintre firmele sănătoase și firmele falimentare, în căutarea anumitor caracteristici financiare care diferențiază firmele bune de cele rele.

Măsurătorile sunt indicatorii financiari standard din balanțele contabile și declarațiile de venit și reprezintă măsurători tradiționale precum profitabilitate, lichiditate, datorii, productivitate. Lucrul aparte este că atribuim ratinguri fiecărei caracteristici. Există cinci caracteristici și în urma acestor ratinguri primești un scor total. Apoi comparăm ceea ce numim  ratingul de echivalență similar, în alte cuvinte scorul mediu pentru diferite ratinguri similare din SUA și apoi observăm istoricul relației dintre ratinguri și greșelile aferente. Rezultă o probabilitate de greșeală din aceste trei măsurători combinate. Este ceea ce se numește o abordare multi-variatp. S-a dovedit extrem de exactă în mai mult de 45 de ani. Este disponibilă de asemenea pe Wikipedia, pe Google Search, în anumite programe software și un lucrul despre care doresc să-i atenționez pe cititori este acela că scorul Z ar trebui aplicat de companiile industriale. Mai am un alt model de generația a doua, numit Z dublu prim. Este similar, dar a fost construit pentru producători și neproducători; singurul lucru pe care nu-l analizăm sunt băncile, companiile de asigurări și financiare.

Pot companiile românești să folosească acest model?

Da, modelul Z dublu prim este potrivit pentru orice țară, fie din SUA, fie din afara ei, precum românia.

Cum a afectat recesiunea industria de scoring de credit?

Industria de scoring de credit, în special agențiile de rating, au fost unele dintre personajele negative ale crizei, nu pentru cum evaluează companiile, ci în special pentru cum evaluează The credit scoring industry, particularly the rating agencies, were one of the villains of the crisis, not because on how they rate companies but particularly how they rate titlurile de valori derivate pe piața creditelor, acea așa-numită piață a creditelor ipotecare subprime. Și agențiile de rating nu au avut modele foarte bune pentru atribui ratingurile și probabilitatea erorilor și și-au bazat analizele în principal pe faptul că prețurile imobiliarelor nu cad niciodată. Dar în realitate au căzut, și încă în mod dramatic.

De asemenea, piața de credite ipotecare subprime a dat prea multe credite clienților care nu erau solvabili și nu aveau aproape nicio șansă de a rambursa și agențiile de rating nu au considerat acest lucur suficient. Așa că au suferit și mai suferă încă de acest decalaj de credibilitate. Totuși, sunt foarte puternice și încă există și supraviețuiesc. Motivul este piața care mai are încă nevoie de un terț, cu speranța că este obiectiv și credibil în evaluarea riscurilor de creditare, dar au suferit în timpul recesiunii și au fost unul dintre motivele pentru care am avut această criză financiară. Dar mai sunt și alți vinovați.

Afectează bazele mari de date industria?

Utilizarea datelor este posibilă cu ușurință oriunde ai fi în lume. Totuși, există companii care și-au utilizat cunoștințele despre companii emergente, precum ICAP ( n.r. Organizatorul Conferinței de  Credit Risk Management). ICAP este o companie grecească dar au deschis filiale în șări precum Serbia, bulgaria și românia. Aceștia au modele care, precum scorul Z, evaluează sănătatea financiară și au în plus date foarte bune despre colecții și greșeli pe piețele emergente. Și prin tehnologia lor și disponibilitatea biroului de credit, adună date pentru a ajuta industria financiară în zonă. Aș recomanda, atunci când există resurse, colaborarea cu o firmă precum ICAP. Iar atunci când nu există, ori dorești o a doua privire, poți calcula scorul Z singur, ceea ce este foarte simplu și nu ai nevoie de date despre companii, ceea ce ar fi dificil pentru companii private și astfel ar trebui să ceri date relevante.

Avem o așa-numită țară PIIGS, cu datorii uriașe. Cum poate rezolva UE această problemă și ajuta economia să revină la creștere?

 Se pare că toți au fost surprinși de problemele din zona Euro începând cu 2009-2010 dar dar nu ar fi trebuit să fie surprinși, deoarece fundamentele acestor țări PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia și spania) erau foarte slabe chiar și atunci. Oricum, sunt mai rău acum decât atunci, chiar dacă pare că există o relaxare în piețele financiare în ultimele șase luni.

Una dintre probleme este că baza este în continuare slabă. Securitatea, șomajul, productivitatea, toate acestea merg în continuare în direcții negative. Ceea ce recomandăm este evaluarea sănătății în modul diferit al fiecărei țări. Așa că am construit modele ce utilizează unele analize ale scorurilor noastre Z în felul următor: statele sunt evaluate pe baza datelor macro-economice. Sugerăm utilizarea acestor date, dar în plus sugerăm agregarea sănătății sectorului privat pentru  evaluarea sănătății statelor. De exemplu, țările PIIGS cu probleme ar fi putu fi prevăzute, cu excepția Irlandei, în 2008 și 2009, chiar dacă piața spunea că nu există nicio problemă deoarece sunt membre ale zonei Euro și vor fi salvate.

Abia în 2010 piața a început să penalizeze aceste țări. Dacă ai fi privit scorul Z agregat al companiilor industriale și financiare, ai fi văzut că aceste țări erau considerabil mai rele după metoda scorului Z, considerând firmele individual și apoi agregându-le, decât alte țări din Europa.

În plus, există câteva dintre așa-zisele tări puternice în prezent, care nu arată prea sănătoase, chiar dacă nu fac parte din PIIGS. Exemplul perfect este Franța. Franța, daca aplici modelul Z agregat, nu arată deloc sănătoasă, totuși au un rating triplu A sai dublu A+. Este nevoie ca aceasta să-și rezolve problema sănătății sectorului privat. În definitiv, dacă ai un sector privat sănătos, aceștia pot plăti mai multe taxe, pot angaja mai mulți lucrători și pot contribui mai mult la sănătatea țării. Dacă este bolnav, cu probleme, atunci nu vor mai angaja lucrători, nu vor mai face investiții și nu vor mai plăti taxe pentru că ar fi pe pierdere.  Prin urmare, credem că trebuie combinată sănătatea sectorului privat cu măsurătorile tradiționale.

Programele de austeritate, deși au funcționat istoric în unele tări, nu funcționează în europa. Nu spun să fie complet abandonate, dar este nevoie de reforme  în domeniul muncii pentru a colecta taxe mai mari, dar nu prin ridicarea nivelului taxelor. Pentru că prin ridicarea acestuia în special la companii, este mai puțin probabil să ajungă sănătoase și le penalizezi și le obligi, încât acestea se pot și muta în altă parte dacă pot face asta. Așa că în loc să le penalizezi, trebuie să le crești.  Și avem nevoie de politici fiscale mai bune și mai puternice, de mai multe investiții. Politica monetară a Băncii Centrale Europene și a băncilor centrale nu a funcționat deloc prea bine. Programele de cumpărare a guvernelor puternice și pomparea de bani într-un sistem sunt clar necesare și am fost întotdeauna împotriva austerității în general, dar aveți nevoie de reforme, în special în unele dintre țările Sud-Europene precum Italia, Spania, Portugalia și Grecia. Problema este că pentru a fi competitiv trebuie sp ai o monedă mai slabă și toate sunt parte din Euro, așa că acest lucru nu o să se întâmple. Așa că dacă nu se poate face prin reformă monetară, atunci ultima șansă este politica fiscală.

Credeți că proiectul zonei Euro este durabil?

Politic, va fi foarte dificil sp fie schimbat. Există un angajament emoțional și mai tradiționalist către aceasta și astfel că va dura mult mai mult și chiar va rezista complet decât ar cere. Cred că țările mai puternice vor realiza că trebuie să facă bani și nu doar să ajute mediul economic și că trebuie să promoveze dezvoltarea. Problema este că au probleme în tările lor: Franța, Germania, Olanda, sunt toate în recesiune sau aproape de ea. Este foarte greu să convingi oamenii că trebuie să pompezi bani în așa-numitele tări PIIGS, atunci când au propriile lor probleme. În concluzie, cred că șansele ca zona Euro să facă implozie și să se dizolve sunt de aproape 30%. Asta înseamnă că sunt 70% șanse să supraviețuiască. Mă bazez pe agregarea posibilității de deficit, considerând în special Italia. Italia este țara cheie deoarece este prea mare să fie salvată. Nu prea mare ca să eșueze, ci prea mare ca să fie salvată.

Credeți că este înțelept ca România să se alăture zonei Euro?

Cred că ar fi înțelept să existe o oarecare legătură cu zona Euro, dar problema cu alăturarea zonei Euro este că nu ați avea aproape nici o flexibilitate pentru a concura cu alte țări. Veți fi legați de valoarea Euro. Există o legătură acum dar părerea mea este că dacă ați avea probleme reale moneda locală s-ar deprecia dar nu aveți abilitatea asta. În al doilea rând, în timp ce există unele aspecte atractive, precum ce s-a întâmplat când alte țări s-au alăturat cu subvențiile, investițiile, acestea nu mai sunt valabile în viitor, deoarece Euro nu mai este așa puternic cum era înainte. Așa că aș recomanda să așteptați să vedeți dacă Euro va supraviețuiși în al doilea rând măcar să vă gândiți la propria flexibilitate dacă vor exista probleme locale. Adică, cum ar putea România să concureze cu Spania, Italia și Portugalia printre alte țări? Aveți câteva avantaje foarte bune aici.  O forță de muncă educată, o economie în creștere, o mulțime de oameni care lucrează în afară și trimit bani în țară. Dar gândiți-vă la competiția pe piețele internaționale; este nevoie de mai mult decât a fis mic și flexibil, în special dacă nivelul taxelor tale mu sunt atractive și moneda  ta este legată. Eu m-aș gândi foarte serios dacă să ader formal la zona Euro. Cred că cel mai bun lucru este de a păstra o relație informală. (sursa: business-review.eu)